Optiunile sunt folosite de diverse categorii de jucatori in diverse moduri. Astfel hedgerii folosesc optiunile in acelasi scop pentu care folosesc si contractele futures, in vederea eliminarii sau reducerii efectelor unor miscari adverse ale preturilor. Fata de alte instrumente derivate optiunile au cateva avantaje, detinatorul pastrandu-si dreptul de a beneficia de orice miscari favorabile ale pretului activului de referinta.
Creatorii de piata isi gestioneaza riscurile implicate depozitiile lor prin vanzarea si cumpararea deoptiuni pe piata cotand preturi in ambele sensuri. Ei furnizeaza pietei lichidtati si obtin profituri din diferentele existente intre preturile ask ale contractelor de optiuni. Datorita riscurilor implicate de emiterea optiunilor, acestia prefera sa negocieze cu alti creatori de piata decat cu producatori punandu-si problema capacitatii contrapartidei de a-si indeplini obligatile in cazul in care ei cumpara o optiune.
Producatorii prin natura lor detin pozitii long pe activele de referinta si, daca vand o optiune de cumparare sunt obligati sa vanda activul de referinta pe care il detine daca optiunea este exercitata. Astfel daca pretul scade producatorul va beneficia de prima platita pentru optiune dat fiind faptul ca cel mai probabil detinatorul nu isi va exercita optiunea la scadenta.
Speculatorii sunt jucatori de piata care cumpara si vand optiuni preluand riscurile impotriva carora vor sa se asigure hedgerii.
Momentul optim de exercitare al unei optiuni este dat de relatia dintre pretul de exercitare si pretul activului de referinta.
Exista trei situatii in care se poate afla o optiune:
- Optiunea care are un pret de exercitare la acelasi nivel sau apropiat de pretul activului de referinta este cunoscuta ca fiind At-the money (ATM);
- Optiunea al carei pret de exercitare (strike) este de asa natura incat daca ar fi exercitata imediat s-ar realiza un profit este cunoscuta ca fiind In-the money (ITM);
- Optiunea care nu ofera nici un profit din exercitare se spune ca este Out-of-the –money (OTM).
Termenii ATM, ITM si OTM sunt considerati din punctul de vedere al detinatorului unei optiuni.
Prima unei optiuni este formata din doua componente: valoarea intrinseca + Valoarea timp. Valoarrea intrinseca a unei optiuni este data de diferenta intre pretul activului de referinta si pretul de exercitare. Aceasta valoare trebuie sa fie intotdeauna un numar pozitiv sau zero. Valoarea intrinseca este o masura a gradului in care o optiune este In-the-money.
Valoarea intrinseca = Pretul activului de referinta-pretul de exercitare
Valoarea timp reprezinta suma ceruta pentru compensarea riscului pe care emitentul trebuie sa si-l asume in cazul in care optiunea va evoula ITM inainte de scadenta.
Pentru o optiune call (de cumparare):
Valoarea timp = prima – valoarea intrinseca
Pe masura ce timpul de expirare se scurge valoarea timp descreste astfel incat la scadenta ajunge sa fie egala cu zero.
Prima pentru o optiune ITM este o combinatie intre valoarea intrinseca si valoarea timp. Pentru o optiune OTM este data in intregime de valoarea timp intrucat valoarea intrinseca este zero. Cu cat pretul de exercitare al optiunii este mai aproape de pretul curent de piata al activului de referinta cu atat este mai mare valoarea timp a acesteia.