Coeficientul Beta
Coeficientul Beta este o
masura a volatilitatii unui instrument financiar sau al unui portofoliu fata de
piata ca intreg.
Beta este calculat in functie de situatia anterioara a pietei, folosind analiza
regresiva, ca tendinta a pretului de a se modifica in functie de evenimentele
care apar pe parcurs. Este urmarita in special tendinta beta de-a lungul
timpului, mai mult decat valoarea sa absoluta. Astfel se determina stabilitatea
instrumentului la evenimente cu impacturi diferite.
De exemplu, daca beta este egal cu 1, pretul instrumentului respectiv se
modifica in aceeasi masura cu piata. Beta mai mic decat 1 indica un instrument
cu un pret mai stabil, care reactioneaza mai putin volatil decat piata, iar un
beta mai mare ca 1 indica o volatilitate mai ridicata, care poate aduce
castiguri mai mari decat piata, insa poate genera si pierderi considerabile.
Coeficientul este folosit in modelul CAPM (Capital Asset Pricing Model), ce
calculeaza castigul potential al unui instrument, in functie de riscul asumat si
de castigul potential al pietei. Acest model este folosit in special de
fondurile de investitii si de investitorii mari, care adopta pozitii pe termen
lung si au nevoie de o analiza a riscului eficienta.
In functie de tipul lor, fondurile de investitii adopta instrumente mai stabile,
cu beta < 1 (de exemplu fondurile de pensii), sau mai volatile, cu beta > 1
(fondurile de risc ridicat).